În fiecare zi, observ sau iau parte la momente triste de viată. Momente ce par a fi prea comune în viața celor din jurul meu, în societatea și în lumea în care trăiesc. Realitatea izbitoare este că oricare din dramele pe care le traiește un om poate fi revendicată și trăită la rândul ei de fiecare alt individ în parte.

Diferența pe care o aduce fiecare constă în modul de a reacționa, de a interpreta și de a somatiza în fața acelorași experiențe. Iau parte cu respect și gratitudine la ceea ce aud, observ și văd și mă simt recunoscătoare cu fiecare destăinuire în parte. Aceasta și pentru că știu cum este să fiu de partea cealaltă a scenei, de partea în care depresia, neputința, supărarea și lipsa sunt prezente. Iar una dintre provocările cele mai mari cu care trăiesc este aceea de a identifica corect ce vine din traumă și ce vine din alte reacții la experiențe care instigă psihicul uman. Ce este trauma și ce presupune a sta cu o experiență care te dezarmonizează, te ține în loc sau te repoziționeaza în viața ta?

Cu siguranță nu orice experiență puternică este o traumă sau un eveniment cu potențial traumatic, dar reacția la experiență poate fi atât de diversă și de complexă încat poate fi ușor confundată.

Fiecare este dator cu o moarte, dar ce faci pentru că ea să fie înalțătoare, curată și demnă, atunci când o vei trăi?! Și mai ales, fiecare e dator către sine cu o viață, o viață reală, traită autentic de către sine și nu de ceilalți, oricare ar fi ei, părinți, bunici, colegi, rude sau parteneri ori copii.

Suferința ,traită zilnic, de care ești conștient sau nu, te șlefuieste ca pe o piatra extrem de pretioasă, dar despre care se cunoaște prea puțin, în ce condiții și în ce masură va fi afectată. Suferința nu inseamnă automat depreciere vizibilă, încruntare și încrancenare, pierdere cuantificabilă, mistificare sau o viziune repoziționată asupra realității. Suferința poate însemna și gânduri automate și vise recurente și o stare proastă per ansamblu și pierderea sensului vieții și lipsa de concentrare și pierderea motivației și mult mai multe decât aș putea enumera eu. Toate reale și vii, toate au un potențial de rănire și de impact la rândul lor.

Întrebarea mea pentru tine este: Ce te ține pe tine în loc? Ce te face să nu mai vrei nimic sau aproape nimic sau ce te împinge la comportamente autodistructive? Pentru că, aș vrea să știi că toate comportamentele excesive sau care îți pun viața în pericol prin expunere repetitivă sunt la fel de nocive pentru integritatea ta corporală și psihologică. Aici sunt incluse dependențele, opțiunile radicale de viață, condiționări sau autocondiționări la care aderi conștientient și de cele mai multe ori, inconștient.

Ce are destul sens pentru a te uita mai adânc în tine însuti, pentru a-ți îngădui să ieși din zona de confort care, pe cât de dragă și accesibilă, pe atât de nocivă este? Constat zilnic că pe cât de amară, de apăsătoare, de constrângătoare sau limitatativă este zona de confort, pe atât de prietenoasă este, pentru a rămâne fidel ei. Și doar cei foarte puțini sau atunci când au descoperit o motivație care are sens pentru ei, caută să descopere noi sensuri pentru o viață care poate fi oricând îmbunătățită. Fie că se îndragostesc, fie că au experimentat ceva ce le-a pus viața în pericol și au descoperit noi sensuri, fie că s-au plictisit sau au cerut ajutorul specialiștilor, fiecare are dreptul să caute și să descopere că e mai mult decât a sta cu frustrările și neimplinirile lui, venite din traumă sau nu.

Tu ce faci azi pentru a fi mulțumit de viața ta? Cui ai zâmbit ultima oară? Ce simți când te gândesti la tine? Care sunt cele trei persone de contact, într-o situație de urgență din viața ta? Unde ești azi și unde ți-ai dori să fii mâine, în viața ta? Cum te definești ca persoană și de ce ești cel mai mândru că ai făcut până acum?

Poate că ai sau nu răspunsuri la aceste întrebari. Nu e pierdut drumul tău, dacă nu știi încă prea multe despre tine. Ai o nouă zi pentru a-ți pune mai multe întrebări și pentru a învăța să te iubești. Nu întrebările și nici răspunsurile ori cantitatea lor vorbesc atât de mult despre tine, ci în primul rând ce simți cu privire la propria persoană și la viața ta. Și, crede-mă, azi e înca o zi în care poți învata să îți fii mai aproape și să ai grijă de tine.

În încheiere, aș vrea să-ți spun că eu cred cu putere în capacitatea de regenerare, de reziliență și de elaborare profund umane, care stabilesc granițele între "ce pot să fac", "ce aleg să fac", "cine sunt " și "cine aleg să fiu".

Azi aleg să mă gândesc la ce pot face diferit în bine și la cum pot fi mai prietenoasă cu mine.