Dintre toate preocupările omului creşterea şi educarea tinerei generaţii au cele mai adânci rădăcini în istorie. Acest fapt ne permite să afirmăm că pedagogia este o ştiinţă veche şi extrem de importantă pentru realizarea întregii culturi universale. Originea şi evoluţia psihopedagogiei este legată de dezvoltarea pedagogiei şi psihologiei. Apărută la frontiera celor două ştiinţe, ea studiază şi promovează legile dezvoltării potenţialului omenesc, susţine conturarea personalităţilor şi sprijină formarea caracterelor.Acest domeniu este unul dintre cele mai moderne şi eficiente direcţii din cadrul științelor educaţiei.

Problema dezvoltării educației este supusă mai multor puncte de vedere în ceea ce privește etapa şi motivul apariției. Există păreri care susţin că acest fenomen a fost o necesitate cauzată de:

•  principiul psihologic: imitația inconștientă de către copil a celor adulti (începând cu societatea primitivă)

• principiul biologic susține că educația există şi în lumea animalelor;

•  educația ca urmare a necesității de a munci (de exemplu, pedagogia marxistă tratează acest subiect sub lozinca “Munca l-a făcut pe om”).

Orice încercare de a explica condițiile apariției educației ne confirmă ca educația a fost prezentă înainte de formarea unor instituții cu caracter educativ. În primele etape experienţa educativă se transmitea pe cale orală de la o generaţie la alta, având un caracter nesistematizat.

Psihopedagogia reprezintă o ştiinţă formată la frontiera dintre psihologie și pedagogie, având misiunea de a dezvolta inteligenţa, de a forma caractere, de a înfrâna fenomenele distructive, de a studia şi promova legile dezvoltării armonioase a omului. Acest domeniu este unul dintre cele mai moderne şi eficiente direcţii din cadrul științelor educaţiei şi vizează noi tehnologii ale învățământului.

Psihopedagogia îşi propune să rezolve problemele de formare și educație cu ajutorul pedagogiei practice și psihologiei sociale. Obiectivul său este pedagogic, şi anume, stabilirea finalităţilor educative şi elaborarea unor strategii pedagogice în vederea formării și dezvoltării individului în conformitate cu cerințele societății, la baza demersului educativ fiind cunoaşterea şi respectarea fenomenelor psihologice. În acest fel, psihopedagogia abordează psihologia în vederea realizării unor scopuri pedagogice, educative, de formare şi dezvoltare a oamenilor.

Această ştiinţă face posibilă rezolvarea problemelor de educație, dezvoltare personală și de formare profesională în conformitate cu specificul vârstei, al temperamentului şi de particularităţile caracterului, ţinând seama de dorințele, aspirațiile, interesele şi aptitudinile fiecărei persoane.

Dar ce este educatia? Educația reprezintă ansamblul de acţiuni pozitive, sistematice și conștiente a dezvoltării facultăților intelectuale, morale și fizice în vederea dezvoltării şi formării propriei persoane.

Educaţia proiectează şi asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea psihică a individului. Ea armonizează în mod creator potenţialul ereditar al fiecărui individ cu  mediu prielnic pentru dezvoltarea lui, educația  oferă condiţii stimulative, venind în întâmpinarea nevoilor individului, accelerând dezvoltarea psihică.

In concluzie, dezvoltarea psihică  foloseşte datele oferite de mediu şi este dirijată de educaţie, se desfăşoară în contextul activităţii proprii de învăţare, fiind impulsionată de motivaţie.

Consilierea psihopedagogică sau educațională se adresează copiilor si adolescenților dar intr-o oarecare măsura si adulților , oferind repere psihoeducaționale pentru sănătatea mentală, emoțională si socială a acestora.

Rolul psihopedagogului este acela de a face posibila o armonie între cele doua științe adică psihologia umană si educația ,pentru a exista un echilibru pe termen mediu si lung sa se poată construi o personalitate puternica pentru a face fata acestei societăți care se remarca printr-o înaltă raționalizare a activităților ,a resurselor ,a timpului. Adaptarea in special a copiilor la cerințele școlare si a activităților școlare la particularitățile fiecărui elev. Prevenirea si diminuarea factorilor care determina tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic, absenteism sau abandon școlar , probleme de relaționare si comunicare( copilul nu are prieteni, nu se adaptează la grădinița sau la școala, dificultăți de învățare ,scăderea randamentului școlar).

In zilele noastre si in special in ultimul an , am fost supuși unor schimbări greu de suportat datorită situației pandemice atât pentru copii noștri cât si pentru noi adultii, efectele pandemiei sunt imaginabile in rândul copiilor,adolescenților si tinerilor venind numai cu dezavantaje din punct de vedere emoțional. Intervenția persoanelor specializate este vitala, fie ei psihologi, psihoterapeuți, psihopedagogi, profesori, educatori sau invatatori, sunt oamenii de care societatea are nevoie in acest moment ca lucrurile sa nu devină mai grave decât sunt.