,,Rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci” - Aristotel

3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi;
3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi;
1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor;

Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror intenție este să provoace suferință.

Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și lovituri insinuante, răni care nu sunt vizibile.

Principalele nevoi emoționale ale copilului care nu pot fi satisfăcute într-un mediu social afectat de bullying sunt:

• nevoia de apartenență la grup

• nevoia de a fi acceptat

Aceste două nevoi umane fundamentale au un impact major asupra dezvoltării psihice armonioase. Din nefericire, fenomenul social de bullying are ca principale particularități excluderea victimei din grupul de " egali " și intoleranța față de anumite aspecte ce definesc copilul ca fiind o persoană umană unică (aspect fizic, apartenența la un grup etnic etc.)

Experții au atras atenția asupra faptului că bullying-ul afectează negativ, din punct de vedere psihologic, întreaga grupă/clasă de copii, nu doar victimele și agresorii. Principala problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-ului, este considerată a fi depresia și atacurile de panică, victimele prezentând un risc mare pentru ideația suicidară (Marshall B. Rosenberg, ,,Comunicarea non-violentă. Limbajul vieții” ). În general, copiii victime prezintă o stimă de sine scăzută și un concept de sine negativ (nu se consideră suficient de buni ). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați pentru ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea încredere în semenii lor. Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și delincvent, ca adolescenți și tineri, și la implicarea în comiterea de infracțiuni penale, ca adulți.

Cyberbullying-ul

În prezent, odată cu folosirea pe scară largă a dispozitivelor mobile conectate la Internet, bullying-ul capătă noi forme. Conform studiilor realizate de către Asociația Salvați Copiii, 5 din 10 copii cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani au fost hărțuiți în mediul online. Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în care comportamentele de hărțuire se întâmplă față în față, iar victima are posibilitatea de a-și identifica agresorul și de a ști cui să atribuie comportamentul agresiv, în mediul online acest lucru, de multe ori, nu este posibil. În plus, dacă în realitate, în dimensiunea offline, comportamentul de bullying se oprește la un moment dat iar situația umilitoare sau agresivă se încheie, hărțuirea online pare să fie fără sfârșit – ne urmărește în camera proprie, pe tableta personală, pe laptopul din sufrageria familiei. Spre deosebire de alte forme de bullying, cyberbullying-ul are un caracter permanent și anonim, care face ca impactul său negativ să fie uriaș.

Bullying-ul poate fi de mai multe tipuri:

• Bullying-ul fizic– acțiuni sau o serie de acțiuni îndreptate asupra victimei, care se manifestă prin loviri, îmbrânceli, distrugerea obiectelor personale etc.;

• Bullying verbal– acțiunea de a insulta, tachina, umili, intimida victima;

• Bullying relațional– acțiunea de a răspândi zvonuri neadevărate, minciuni, bârfe despre victimă;

• Bullying cibernetic– acel tip de bullying mediat de tehnologie, adică care se produce prin intermediul social media, prin mesaje text, e-mail sau orice altă platformă online prin care interacționează elevii.

• Bullying-ul reprezintă o formă de abuz fizic, verbal, relațional sau cibernetic care are următoarele caracteristici:

• Este săvârșit cu intenție- agresorul acționează cu intenție, cu scopul de a răni victima;

• Este săvârșit în mod constant;

• Este săvârșit în mod repetat- agresorul rănește aceeași persoană ( victimă ) mereu;

Implică un dezechilibru de putere- agresorul percepe victima ca fiind o ființă vulnerabilă, slabă, care nu se poate apăra singură.

O scenă tradițională de bullying este formată din doi "actori": agresor și victimă. În unele cazuri, există și martori.

1. Agresorul– o persoană care abuzează de putere în scopul de a-i răni pe ceilalți. El poate fi un elev din toate ciclurile educaționale: primar, gimnazial sau liceal.

Profilul agresorului: Majoritatea celor care inițiază bullying-ul provin deseori din familii cu o situație materială favorabilă; se impun ca lideri în clasă, în cercurile de prieteni, bucurându-se de o anumită notorietate/autoritate și putere printre colegi. Agresorii sunt, de obicei, percepuți ca fiind temperamentali, încrezători și cu o emotivitate instabilă. Unii dintre ei sunt supuși violenței în familie, iar la școală, își exteriorizează energia negativă asupra celor pe care îi consideră inferiori.

2. Victima- o persoană sau un grup de persoane discriminate și excluse social, asupra căreia/ cărora este îndreptată acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice – bullying-ul. Poate fi un elev din toate ciclurile educaționale: primar, gimnazial sau liceal.

Profilul victimei: Motivele pentru care victima este discriminată și exclusă social sunt cele enumerate în definiția legii române, adică: apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale.

Agresorii consideră victimele ca fiind „diferite” față de restul colegilor, adică sunt copii:

• cu nevoi speciale;

• cu probleme de sănătate;

• care circulă dintr-o localitate în alta cu mijloacele publice de transport;

• care nu au telefoane mobile, gadget-uri;

• care învață fie mai rău, fie mai bine;

• de etnie diferită decât majoritatea elevilor;

• care sunt adepții unei religii diferite decât restul colegilor;

• care au fost, în trecut, victimele violenței sexuale;

• cu orientare sexuală netradițională etc.

3.Martorul- o persoană care asistă sau a asistat la o acțiune de bullying.

Profilul martorului: În funcție de implicarea martorilor, aceștia pot fi de două tipuri.

Prima categorie - cei care încearcă să separe agresorul de victimă și anunță administrația unității de învățământ.

A doua categorie - martorii pasivi, care nu intervin din frica de a nu deveni și ei victime ale bullying-ului. De cele mai multe ori, martorii pasivi formează audiența agresorului, care dorește să obțină atenție și popularitate printre colegi. Mai sunt martori care instigă agresorul în executarea bullying-ului.

Cu toate acestea, rolul martorului este esențial în oprirea bullying-ului și luarea unor măsuri la timp de către administrația unității de învățământ.

Bully-ul (agresorul) fotografiază profilul de victimă, îi citește vulnerabilitatea, slăbiciunile, gradul scăzut de apărare și își stabilește obiectivul de a răni, de a distruge cât și de a prejudicia emoțional, psihologic, fizic și social o anume persoană.

Încă din copilărie se pot creiona elementele de bullying prin comportamentul învățat de la părinți sau de la un anturajul precar. Mintea fragedă a unui copil asimilează și reproduce toate comportamentele la care a luat parte; mai ales dacă acestea vin din partea cuiva apropiat.

Lipsa de atitudine a celor din jur, lipsa de bună creștere și atenție din partea părinților, chiar și a cadrelor didactice, pot perpetua aceste comportamente și astfel conduc la formarea unei persoane cu vicii comportamentale.

Bullying-ul manifestându-se printre copiii sub- sau supraponderali, scunzi sau înalți, cu capacități scăzute de comunicare, fără prieteni, săraci sau bogați, de religie sau etnie diferită, prea inteligenți, nou veniți în clasă sau chiar a celor cu părinți divorțați, acoperă o paletă de intimidare și terorizare destul de extinsă.

O grijă aparte în acest sens o pot avea părinții și cadrele didactice, care pot fi cei mai buni prieteni cu acești copii. În acest fel, se pot evita părțile ascunse ale copilului, cu direcție spre un bullying recepționat sau chiar manifestat față de alții. Fără a lua măsurile necesare la timpul potrivit, riscăm să creștem copii frustrați, cu un mare risc psihologic și psihiatric în anii ce vor urma. Se cunoaște faptul că bullying-ul este un mare factor de risc în declanșarea suicidului la vârsta adolescenței. Pe partea cealaltă, riscăm să dăm frâu liber unor viitori psihopați, cu potențial agresiv și infracțional ridicat.

Atenție la actele de violență ale copiilor față de animalele domestice !!!

Acestea reprezintă semne clare de potențială psihopatie iar până la agresarea unui copil este doar un singur pas.

O plăcere extrem de gustoasă a multora, bârfa reprezintă un condiment nelipsit discuțiilor cotidiene. Dacă totul s-ar rezuma la ,,bârfa cu potențial redus de a face rău” poate doar ție ca individ, prin bumerangul energetic produs, ar fi probabil ,,cât de cât acceptabil” dar atunci când bârfa include neadevăruri spuse cu scopul de a discredita imaginea altei persoane și de a produce lezarea integrității acesteia, atunci discutăm clar de o formă de bullying.

Dacă ești părinte sau tutore al unui copil agresor sau victimă,te invit cu drag la o discuție obiectivă, în urma căreia vom găsi împreună soluții.