Tulburările anxioase se regăsesc într-o măsură din ce în ce mai mare la populația generală, procentul situandu-se în urmă cu câțiva ani undeva între 16-20%.

Din păcate, frecvența atacurilor de panică a crescut și din ce în ce mai mulți oameni, se confruntă cu ele.

Sintagma "atac de panică” a devenit una de larga circulație, pătrunzând în conștiință colectivă a societății. Dacă în urmă cu 10-20 de ani, termenul "depresie " sau "sunt deprimat", era pe buzele multor persoane, acum trendul este axat pe "atacul de panică".

Cumva, vremurile pe care le trăim au adus pe mulți dintre noi în pragul colapsului nervos.

Efectele restricțiilor și-au pus amprenta chiar și pe mulți dintre noi, care mai deunăzi, aveam "un psihic solid".

Persoanele care au atacuri de panică în mod frecvent au una sau amândouă dintre cele două temeri caracteristice panicii: teama de moarte și teama de nebunie. Manifestările resimțite la nivel somatic în timpului atacului de panică pot fi atât de puternic neplăcute încât persoana să simță că va face un infarct sau că se va sufoca. De asemenea, starea psihologică din timpul atacului de panică, senzația de a pierde controlul asupra situației, determină teama persoanei că va înnebuni.

Cu toate că nici moartea nici psihoza nu survin în urma atacului de panică, senzațiile resimțite în acele momente sunt atât de reale și puternice încât teama este permanentă pentru persoana care experimentează atacuri de panică. Suferință psihologică este una însemnată, ajungând până la a afecta calitatea vieții persoanei și rutina sa zilnica. Exista riscul de a evita situațiile în care au survenit atacuri de panică, iar în cazul acesta, viața poate fi restrictionata semnificativ:

• renunțarea la serviciu,
• renunțarea la a mai ieși din casa,
• renunțarea de a se mai întâlni cu anumite persoane,
• renunțarea la a conduce autoturismul,
• renunțarea de a mai urca cu liftul la etaje superioare, etc.

SIMPTOME CARE POT SĂ APARĂ ÎN TIMPUL UNUI ATAC DE PANICĂ:

• palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac,
• transpirații,
• tremur sau trepidație,
• senzații de scurtare a respirației sau de strangulare,
• senzație de sufocare,
• durere sau disconfort precordial,
• greață sau disconfort abdominal,
• senzație de amețeală, dezechilibru, vertij sau leșin,
• derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detașare de sine însuși),
• frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni,
• frica de moarte,
• parestezii (senzații de amorțeală sau de furnicături)ale membrelor - mâini, picioare,
• parestezii faciale,
• frisoane sau valuri de căldură;

CLASIFICAREA ATACURILOR DE PANICĂ

În funcție de contextul în care apar, atacurile de panica se clasifică astfel:

• atacuri de panică inopinate,
• atacuri de panică circumscrise situațional,
• atacuri de panică predispuse situațional;

Atacurile de panică inopinate apar spontan, în diverse situații și circumstanțe, fară să fie în legătură cu un anumit context sau cu un anumit factor declanșator. În cazul acestui tip de atac de panică este dificil pentru persoană să anticipeze momentul când atacul de panica vă surveni, ceea ce duce la o stare de permanentă tensiune și de teamă. Dat fiind că atacurile de panică apar aleator, se poate ajunge la a se evita o gamă largă de activități care constituiau rutina de viață a persoanei. În lipsa unei intervenții de specialitate se poate instala sentimentul de neajutorare în fața acestei situații.

Atacurile de panică circumscrise situațional sunt cele care sunt în legătură cu anumite contexte de viață. Persoana știe că într-o anumită situație atacul de panică apare invariabil. De exemplu în cazul arahnofobiei, persoana știe că în momentul vederii unui păianjen atacul de panică se instalează.

Atacurile de panică predispuse situațional se refera la apariția atacurilor de panică în legătură cu anumite situații de viață, diferența dintre acest tip de atac de panică și tipul circumscris situațional fiind aceea că în acest caz atacurile de panică nu survin fară excepție în situația respectivă. Acest lucru înseamnă că uneori atunci când vorbește în public, de exemplu, persoana poate avea un atac de panică, în timp ce alte ori se poate să vorbească în public fară ca atacul de panică să fie prezent.

CAUZELE ATACURILOR DE PANICĂ

În prezent nu se cunosc cu exactitate cauzele atacului de panică, ceea ce a putut fi însă determinat este predispoziția genetică pentru anxietate și atacuri de panică.

S-a dovedit, de asemenea, științific că atacurile de panică pot fi determinate de situații percepute de persoană că fiind traumatizante. Există posibilitatea ca evenimentul traumatizant să fi fost preluat de mecanismele de apărare (de exemplu negarea) și păstrat în inconștient de unde acționează la nivel conștient sub forma anxietății generalizate sau fobiilor, ambele având ca posibile manifestări atacul de panică.

Deci,atacurile de panică pot apărea și în absența predispoziției genetice, fiind determinate de situații resimțite că având încărcătură negativă puternică de către persoana în cauza.

În ceea ce privește predispoziția genetică, nu există un raport de cauzalitate strict între antecedentele familiale de anxietate și posibilitatea ca o persoana să se confrunte cu astfel de stări. În principal, predispoziția se referă la riscul mai mare de a suferi un atac de panică într-o situație stresantă de către o persoană cu antecedente familiale de panică, decât de către o persoană care nu prezintă aceste antecedente. Cu toate acestea, chiar și la o persoană care are rude care au suferit atacuri de panică se poate ca acestea să nu apară niciodată.

CE TREBUIE SĂ FACI DACĂ TE CONFRUNȚI CU UN ATAC DE PANICĂ

În condițiile în care o persoană acuza stări similare cu atacurile de panică este important să viziteze atât cabinetul unui psiholog, cât și cabinetul unui medic generalist.

Vizita la medic este necesară pentru a se stabili daca există sau nu cauze medicale ale simptomelor. În urma consultului psihologic, este posibil ca pacientul să fie îndrumat spre psihiatru în vederea diagnosticării unei eventuale tulburări mai largi în cadrul căreia se manifestă atacurile de panică, întrucât acestea nu reprezintă în sine o categorie de diagnostic. Ulterior există trei tipuri de intervenție către care pacientul vă fi îndrumat (în momentul în care s-au exclus cauzele de natură medicală):

• intervenție medicamentoasă (prescrisă de psihiatru),
• intervenție psihologică (psihoterapie),
• intervenție mixtă (psihologică și medicamentoasă);

IMPORTANT!

Atacurile de panică se vindecă!

Nu uitați! Un psiholog "BUN", este acela cu care TU empatizezi!